|
|
Homeopatia,o metodă terapeutică medicală ştiinţifică
Homeopatia este o metodă ştiinţifică de tratament medical care stimulează tendinţa naturală de vindecare a organismului, folosind medicamente preparate din substanţe de origine minerală, vegetală şi animală prin procedee specifice în laboratoare farmaceutice specializate. Aceste medicamente se numesc remedii homeopatice şi sunt lipsite de toxicitate. Bazele homeopatiei au fost puse de medicul german Christian Samuel Hahnemann. În anul 1796 el a publicat o lucrare teoretică în care vorbeşte despre principiul similitudinii: "similarul vindecă similarul" (similia similibus curantur), adică acea substanţă care determină anumite simptome când este administrată unui om sănătos, va vindeca simptomele similare ale unui om bolnav când este administrată în cantitate minimă, obţinută prin diluari succesive din substanţa iniţială. În prezent homeopatia are o largă răspândire pe plan mondial, iar în Romania este recunoscută de Ministerul Sănătăţii şi practicată oficial numai de medici cu pregătire postuniversitară de specialitate.
Homeopatia ia în considerare totalitatea caracteristicilor individuale ale pacientului, analizând simptomele bolii în contextul stării generale a organismului. Astfel, ţine cont de caracterul particular şi de conditiile de ameliorare şi agravare a simptomelor bolnavului, de reacţiile la extremele de temperatură, la schimbările vremii, de modificările apetitului şi setei, de eventualele tulburări digestive, transpiraţie, tulburări ale somnului şi tulburări psihoemoţionale (fobii, frici, emotivitate, iritabilitate). În alegerea unui remediu au o mare importanţă simptomele mentale care însoţesc starea de boală, atitudinea pacientului faţă de boală, anumite dorinţe sau aversiuni care se pot manifesta în cadrul bolii şi care sunt specifice bolnavului.
Totalitatea acestor caracteristici specifice fiecărui individ în parte, definesc tabloul patologic al acestuia, care este unic şi diferit de cel al altor indivizi. Astfel, prescrierea tratamentului homeopatic se face individualizat, fiecare pacient primind un singur remediu la un moment dat, care este cel mai indicat conform stării sale din acel moment. Din aceasta reiese faptul că homeopatia tratează bolnavi şi nu boli. Diferiţi pacienţi care au acelaşi diagnostic alopatic (de exemplu ulcer gastric) vor fi trataţi cu remedii diferite.
Orice boală poate fi abordată homeopatic, atât acută cât şi cronică. Rezultatele tratamentului, respectiv vindecarea sau ameliorarea depind de fiecare caz în parte. Astfel, suferinţele acute sau subacute se vor vindeca mai repede, în timp ce bolile cronice necesită un timp mai îndelungat. Copiii şi tinerii au o capacitate de răspuns foarte buna la tratamentul homeopatic, procentul de vindecari fiind foarte ridicat în cazul acestor categorii de vârstă. Tratamentul homeopatic administrat încă de la debutul unei afecţiuni creşte probabilitatea de vindecare şi previne îmbolnavirile ulterioare prin stimularea mecanismelor de apărare a organismului.
Avantajele homeopatiei faţă de alte metode terapeutice sunt: folosirea unor cantităţi foarte mici de medicamente care implică pe de o parte lipsa toxicităţii asupra organismului, iar pe de altă parte costul foarte mic comparativ cu tratamentul alopatic. În ce priveste efectul terapeutic, acesta este mult mai complex şi se exercită asupra întregului organism îmbunătăţind starea de sănătate atât în plan fizic cât şi mental şi emoţional. Tratamentul homeopatic se poate prescrie fără a necesita obligatoriu efectuarea în prealabil a unor analize de laborator, dar şi în situaţia în care pacientul nu se simte bine în ciuda unor analize cu valori în limite normale.
Tratamentul homeopatic nu exclude tratamentul alopatic recomandat în anumite cazuri de boli cronice, cum sunt cardiopatia ischemică cronică, insuficienţa cardiacă cronică, hipertensiunea arterială cronică, în care întreruperea bruscă a tratamentului alopatic ar pune în pericol viaţa bolnavului. În alte cazuri, cum sunt ulcerul gastroduodenal, hepatita cronică, colecistopatiile cronice, tulburările hormonale de pubertate sau menopauză, nevrozele, bolile de piele, infecţiile acute sau cronice, este recomandată renunţarea la tratamentul alopatic care ar împiedica, prin mascarea simptomelor, desfăşurarea naturală a procesului de vindecare prin tratamentul homeopatic.
Rezultate foarte bune cu tratamentul homeopatic se obţin cel mai frecvent în cazuri de afecţiuni acute ale copiilor (infecţii respiratorii, O.R.L., erupţii cutanate), tulburări de comportament sau dificultăţi de învăţare ale copiilor, enurezis nocturn; la adulţi: durerile de cap, infecţiile respiratorii, astmul bronşic, unele afecţiuni digestive (hepatita cronică, colita, colecistopatiile, constipaţia, ulcerul gastroduodenal), afecţiuni renale (infecţii urinare, litiaza renală), afecţiuni ginecologice (menometroragii, fibroame uterine, sterilitate), noduli mamari, adenom de prostată, afecţiuni endocrine (disfuncţii tiroidiene), boli de piele (psoriazis, eczeme, micoze, infecţii), afecţiuni reumatismale.
Tratamentul homeopatic care se recomandă în urma unei consultaţii constă în administarea unui remediu unic o singura dată sau repetat, la indicaţia medicului homeopat. Cu 20 de minute înainte şi după administrarea remediului nu se vor consuma lichide şi alimente şi se va evita fumatul. De obicei, evaluarea rezultatului obţinut se face după un interval de o lună, timp în care remediul administrat îşi exercită acţiunea. În acest interval de timp se recomandă a se evita consumul de cafea, mentă, muşeţel şi folosirea unor substanţe puternic mirositoare (ulei de eucalipt, camfor, alifie chinezească), deoarece acestea pot antidota acţiunea remediului.
În unele cazuri, după administrarea remediului este posibil să apară o agravare de scurtă durată a simptomelor pacientului, care este însoţită totuşi de o stare generală bună şi este urmată de o perioadă de ameliorare progresivă a simptomelor. Uneori poate să apară o reacţie la remediu sub forma unei viroze respiratorii, erupţii cutanate sau o eliminare a unor secreţii care semnifică un răspuns pozitiv la tratamentul homeopatic. O astel de reacţie de obicei dispare în câteva zile şi nu necesită un tratament special.
Pe toata durata tratamentului homeopatic se recomandă evitarea folosirii antibioticelor şi preparatelor cortizonice (unguente, tablete, sprayuri), deoarece acestea pot anula sau diminua efectul remediului homeopatic. Orice problemă de sănătate care apare în timpul tratamentului homeopatic trebuie să fie semnalată medicului homeopat!
Index articole
|
Homeopatia - medicina omului întreg
Majoritatea oamenilor se îmbolnăvesc la un moment dat în cursul vieţii, astfel încât cu greutate putem spune că un om este cu adevărat sănătos. Este cunoscută frecvenţa infecţiilor respiratorii la copii, mai ales în primii ani de viaţă. Se pare că noi oamenii suntem ca şi ''programaţi'' să ne îmbolnăvim. Oare de ce? Aceasta este întrebarea pe care şi-o pune fiecare dintre noi şi in acelasi timp fiecare găseşte răspunsul cel mai la îndemână: de la curent, de la un aliment, de la supărare, de la o lovitură, de la o enervare, etc. Care este adevărul? De ce se îmbolnăvesc oamenii şi mai ales de ce unii oameni dezvoltă anumite afecţiuni iar alţii altele? Răspunsul este: datorită susceptibilităţii sau predispoziţiei individuale moştenite sau dobândite în cursul vieţii, la care se adaugă influenţa factorilor externi ai mediului de viaţă. Aşadar boala este rezultatul interacţiunii dintre cei doi factori.
Cercetătorii au observat că deseori pacienţii cu boli grave prezintă în istoricul familial cazuri de boli cronice serioase. De asemenea, este posibil ca un părinte să dobândească o anumită afecţiune în timpul vieţii, a cărei influenţă să fie transmisă descendenţilor. Aceste observaţii sânt foarte importante deoarece ridică implicit problema abordării terapeutice a bolii în general şi mai ales a bolnavului în particular. Raportul general-particular în medicină se exprimă prin dictonul "Există bolnavi şi nu boli", ceea ce ar însemna că fiecare bolnav în parte să fie tratat corespunzator particularităţilor bolii sale. În ce constau aceste particularităţi şi cum pot fi ele identificate? Acestea se referă la totalitatea caracteristicilor mentale, emoţionale şi fizice ale individului, care nu pot fi separate, fiind in interacţiune dinamică.
Omul este un întreg definit prin gândire, emoţii, sentimente şi corp fizic, toate aceste instanţe având o permanentă intercondiţionare. Astfel, când omul are o suferinţă la oricare dintre aceste nivele, vor apare consecinţe negative şi în celelalte planuri, iar natura sau gravitatea acestora este determinată tocmai de acea predispoziţie individuală cu care ne naştem sau pe care o dobândim ulterior. Aceste adevăruri de necontestat reprezintă fundamentul pe care s-a clădit în decursul a 200 de ani filosofia şi practica homeopatiei.
Astfel, esenţa tratamentului homeopatic constă în tratarea bolnavului şi nu a bolii, cel mai important aspect care se ia în considerare fiind cauza şi contextul general al apariţiei bolii pentru fiecare individ în parte. Este evident că oamenii diferă între ei încă de la naştere. Unii au constituţii mai puternice, alţii mai slabe; unii vor dezvolta personalităţi mai puternice, iar alţii mai slabe în funcţie de moştenirea genetică şi condiţiile de viaţă. Este logic astfel ca fiecare să manifeste starea de boală în mod diferit şi să fie tratat individualizat.
Principiul individualizării este deci unul dintre principiile de bază ale homeopatiei. Pentru a clarifica mai departe modul de acţiune a tratamentului homeopatic asupra organismului este necesară analiza următorului principiu şi anume principiul forţei vitale.
Deşi mai greu de înţeles într-o lume guvernată de principii materialiste, pozitiviste, în care orice fenomen general acceptat în lumea ştiinţei trebuie să fie bazat pe un experiment reproductibil în laborator, totuşi existenţa acesteia nu poate fi pusă la îndoială. Ea poate fi asimilată cu energia care direcţionează toate aspectele vieţii în organism, se adaptează la influenţele mediului, animează viaţa emoţională a individului, determină gândirea, creativitatea şi inspiraţia spirituală. Ea poate fi considerată un nivel energetic, de natură electromagnetică, al corpului uman.
Forţa vitală include o mare varietate de funcţii iar acel aspect al forţei vitale care restabileşte balanţa în stările de boală îl numim ''mecanism de aparare''. Acesta, acţionând la toate cele trei niveluri ale organismului, mental, emoţional şi fizic, poate fi considerat ca o unealtă a forţei vitale acţionând în contextul bolii. Astfel, primele dereglări în starea de sănătate apar la nivelul forţei vitale care încearcă apoi să o reechilibreze prin crearea simptomelor. Simptomele reprezintă deci semnalele forţei vitale care ne indică starea de boală şi pe baza cărora se prescriu remediile homeopatice.
Remediile homeopatice acţionează la nivelul forţei vitale în acelaşi sens cu aceasta, stimulând mecanismul de autovindecare al organismului. Ele se prepară din substanţe de provenienţă exclusiv naturală (plante, minerale, secreţii animale), prin procedee specifice de diluare succesivă şi sucusionare astfel încât principiul activ rezultat este de natură energetică similară cu cea a forţei vitale. Mecanismul de acţiune al remediilor homeopatice este energetic şi nu biochimic, aşa cum este cazul medicamentelor alopate. Demonstrarea acţiunii remediilor a fost iniţiată în urmă cu 200 de ani de medicul german Samuel Hahnemann prin aşa numitele provinguri. El a descoperit principiul similitudinii şi anume: o anumită substanţă care în stare nediluată (în doze materiale) determină anumite simptome la un om sănătos, dacă este supusă procesului de diluare succesivă şi sucusiune, vindecă simptomele similare ale unui om bolnav.
Proving-ul constă în administrarea substanţei care se dorea studiată unui grup de persoane voluntare sănătoase şi urmărirea în timp a apariţiei eventualelor simptome. Aceste simptome erau înregistrate riguros pentru fiecare substanţă cercetată în parte şi rezulta astfel tabloul simptomatic caracteristic acelei substanţe. Ansamblurile simptomatice obţinute astfel au primit denumirea substanţei respective care prin diluare devenea un remediu homeopatic. În decursul anilor, mulţi homeopaţi au organizat asemenea provinguri care au fost publicate apoi sub denumirea de Materia Medica. Materia Medica reprezintă deci totalitatea remediilor cunoscute până în prezent.
Am arătat că boala apare iniţial în planul energetic al organismului, iar remediile homeopatice acţionează în acest plan. Cum se produce vindecarea?
Tendinţa naturală a organismului este de a restabili echilibrul dereglat de apariţia bolii prin intrarea în acţiune a mecanismului de apărare. Remediul homeopatic asistă această tendinţă naturală, stimulând-o. Constantine Hering, renumit medic homeopat, a descris legile naturale ale vindecării urmate de forţa vitală în efortul ei de a elimina boala. Deoarece acţiunea terapeutică a remediului homeopatic se exercită în acelaşi sens cu forţa vitală, ea va urma aceleaşi legi care constituie astfel şi indicatori ai evoluţiei procesului de vindecare.
Astfel, vindecarea se produce în sensul dinspre organul cel mai important pentru viaţă spre cel mai puţin important, din interiorul organismului către exterior şi de sus în jos, iar dispariţia simptomelor se face în ordinea inversă a apariţiei lor, adică simptomul apărut cel mai recent dispare primul, iar cel mai vechi ultimul. În felul acesta, după administrarea unui remediu se poate evalua dacă evoluţia simptomelor urmăreste legile naturale ale vindecării şi se poate stabili prognosticul pacientului.
Rezumând cele discutate, putem concluziona următoarele:
- Homeopatia se bazează pe o sumă de principii bine stabilite, derivate din studiul şi întelegerea fiinţei umane ca un întreg compus din trei planuri fundamentale: mental, emoţional şi fizic.
- Principiul individualizării constă în tratarea fiecărui individ conform particularităţilor sale (predispoziţia ereditară sau dobândită, cauzalitatea particulară, caracteristicile mentale, emoţionale şi fizice).
- Principiul forţei vitale afirmă că funcţionarea organismului uman este guvernată de un plan subtil de natură energetică care coordonează toate celelalte planuri şi care a fost denumit de Hahnemann forţa vitală. La acest nivel apare întâi boala şi tot la acest nivel organismul în mod natural iniţiază procesul de vindecare.
- Procesul de vindecare se produce conform unor legi naturale descrise de Hering.
- Remediul homeopatic al cărui principiu activ este de natură energetică similară cu cea a forţei vitale acţionează la nivelul acesteia, în acelaşi sens cu ea, determinind procesul de vindecare conform legilor naturale ale vindecării.
Homeopatia funcţionează deci după legi total diferite de cele ale medicinei alopate astfel încât şi conceptul de boală este înţeles diferit. De aceea atunci când se pune întrebarea ce boli tratează homeopatia, răspunsul cel mai logic este orice boală. Medicina alopată înţelege prin boală simptomul sau totalitatea simptomelor pentru care pacientul solicită consultaţia, încadrate într-un diagnostic. Homeopatia le consideră pe acestea doar manifestările exterioare ale bolii, vârful aisbergului şi le ia în considerare numai ca pe nişte indicatori. Astfel, diagnosticul alopatic de boalâ în cazul oricărui pacient este important pentru abordarea homeopatică numai pentru identificarea căii patologice parcurse de forţa vitală, dar tratamentul în sine se adresează acesteia din urmă. Tratând dezechilibrul forţei vitale manifestat prin anumite simptome, aceste simptome vor dispare. Altfel spus, înlâturând aisbergul, dispare şi vârful acestuia.
Următoarea întrebare care se pune este: ce boli se pot vindeca prin tratament homeopatic? Răspunsul rămâne consecvent aceloraşi principii discutate. Aceeaşi boală, de exemplu ulcerul gastric, va avea prognostic diferit de la bolnav la bolnav în funcţie de contextul individual de existenţă a ei. Deci unele boli sau mai corect spus unele cazuri de boală se pot vindeca iar altele nu, aceasta fiind în directă legatură cu vechimea bolii, condiţiile favorizante de menţinere a acesteia, ereditatea, abuzul de medicamente, tutun, alcool etc.
Cu toate că prognosticul bolii este deci strict individual, se poate contura o imagine asupra celor mai frecvente afecţiuni tratate cu succes prin homeopatie. Astfel, copiii răspund excelent la tratamentul homeopatic în majoritatea cazurilor de infecţii respiratorii, enurezis, eczeme, astm bronşic, apendicita, parazitoze intestinale, tulburări de dezvoltare sau de comportament etc, iar adulţii în cazurile de afecţiuni digestive (ulcer gastroduodenal, colita, constipaţie cronică, hepatită cronică), afecţiuni renale(infecţii urinare, litiază renală), afecţiuni ginecologice(menometroragii, fibroame uterine, sterilitate, anexite), noduli mamari, adenom de prostată, afecţiuni endocrine(disfuncţii tiroidiene), boli de piele (psoriazis, eczeme, micoze, infecţii), afecţiuni reumatismale, nevroze.
Tratamentul homeopatic care se recomandă în urma unei consultaţii constă în administrarea unui remediu unic o singură dată sau repetat, la indicaţia medicului homeopat. De obicei, evaluarea rezultatului obţinut se face după un interval de o lună, timp în care remediul administrat îşi exercită acţiunea. Durata tratamentului este în funcţie de caz, pentru bolile cronice mai îndelungată iar pentru bolile acute mai scurtă.
Avantajele homeopatiei faţă de alte metode terapeutice sunt: folosirea unor cantităţi foarte mici de medicamente care implică pe de o parte lipsa toxicităţii asupra organismului, iar pe de altă parte costul foarte mic comparativ cu tratamentul alopatic. În ce priveşte efectul terapeutic, acesta este mult mai complex şi se exercită asupra întregului organism îmbunătăţind starea de sănătate atât în plan fizic cât şi mental şi emoţional.
Index articole
|
Întrebări frecvente despre homeopatie
Homeopatia este o metodă terapeutică ştiinţifică şi eficientă care stimulează tendinţa naturală a organismului spre vindecare.
Homeopatia abordează boala pornind de la concepţia HOLISTICĂ (integralistă) - simptomele bolii sunt expresia dizarmoniei întregului organism şi tratează pacientul, nu numai boala.
Ce este homeopatia?
În 1796 un medic german, Samuel Hahnemann, a descoperit o abordare diferită a vindecării bolnavului pe care a numit-o homeopatie (de la cuvintele greceşti cu semnificaţia "suferinţă similară"). La fel ca Hypocrates cu două mii de ani înainte, el a observat că există două căi de tratare a bolii: calea contrariilor şi calea similitudinii. Într-un caz de insomnie, de exemplu, prin calea contrariilor(medicina conventională sau alopată) se administrează un medicament care produce un somn superficial. Aceasta presupune deseori folosirea unor doze mari de medicamente un timp îndelungat, care uneori pot determina efecte secundare sau dependenţă. Calea similitudinii (medicina homeopatică) implică administrarea unor doze extrem de mici (infinitesimale) dintr-o substanţă, de exemplu cafeaua, care în doze mari produce insomnie la o persoană sănătoasă. Astfel se va obţine un somn natural.
Remediile homeopatice nu produc efecte adverse şi nu dau dependenţă deoarece ele conţin cantităţi foarte mici de substanţă activă.
Homeopatul vă va prescrie un remediu homeopatic potrivit simptomelor dumneavoastră. Prescrierea ţine cont de totalitatea caracteristicilor dumneavoastră individuale, mentale, emoţionale şi fizice.
Cum acţionează remediile homeopatice?
Remediile homeopatice acţionează stimulând propria capacitate de vindecare a organismului.
Scopul este de a vă propulsa către un nivel de sănătate la care tratamentul sa fie foarte rar necesar.
Ce are nevoie să ştie homeopatul?
Pentru a găsi remediul indicat pentru dumneavoastră, homeopatul trebuie să ştie totul despre dumneavoastră. O înţelegere detaliată a celui care sunteţi împreună cu tulburările de care suferiţi şi detalii despre felul în care le experimentaţi sunt necesare pentru evaluarea corectă a cazului. Astfel, orice vă este tipic, particular, va fi de ajutor. Nivelul dumneavoastră de energie şi modul de viaţă, istoricul medical sunt de asemenea importante. Tot ceea ce veţi spune va fi strict confidenţial. Consultaţia iniţială poate dura o oră sau mai mult.
Cum va fi tratamentul?
Homeopatul vă va administra un remediu homeopatic, de obicei sub forma unor tablete sau granule care se dizolvă în gură, sau sub formă lichidă cu instrucţiuni precise de administrare. Nu se va pune nimic în gură 20 minute înainte şi după administrarea granulelor, nici pastă de dinţi sau ţigări.
Homeopatul de obicei vă va sfătui să evitaţi cafeaua, menta şi alte preparate cu mentol, eucalipt şi camfor deoarece acestea pot interfera cu acţiunea remediului. Dacă vi se dau remedii acasă, depozitaţi-le într-un loc răcoros şi întunecat, departe de mirosuri puternice.
Ce se va întâmpla odată cu începerea tratamentului homeopatic?
Unii pacienţi simt o stare de bine şi optimism. Alteori simptomele se pot agrava pentru o scurtă perioadă. Acesta este un semn bun, care atestă faptul că remediul acţionează. Uneori pot apare o răceală, o erupţie pe piele sau o secreţie, ceea ce înseamnă că organismul trece printr-o perioadă de reechilibrare. Pot apare simptome vechi din trecut, de obicei pentru scurt timp. Aceste simptome vor disparea şi nu trebuie tratate deoarece reprezintă o parte foarte importanta a procesului vindecării. Dacă reacţia după remediu vă îngrijorează, anunţaţi homeopatul. Puteţi să notaţi schimbările care intervin şi să le discutaţi la următoarea consultaţie.
Cât durează tratamentul homeopatic?
Aceasta depinde foarte mult de tipul de boală pe care o aveţi ca şi de celelalte caracteristici individuale ale cazului dumneavoastră. Deci nu este realist să cereţi o evaluare a timpului necesar înainte de a constata reacţia dumneavoastră la tratament pentru o perioadă de câteva luni. O boală mai veche nu va dispare imediat deşi poate apare o ameliorare destul de repede. Fiţi răbdători! Pe termen lung este mai bine să fiţi vindecat atât de cauza bolii cât şi de simptome, decât să suprimaţi simptomele cu tratamente superficiale.
Ce atitudine trebuie să adoptaţi dumneavoastră faţă de tratamentul homeopatic ?
Deoarece homeopatia abordează pacientul total diferit faţă de medicina obisnuită, este bine să fiţi informat asupra câtorva aspecte esenţiale:
- homeopatia tratează întreaga persoană şi nu numai simptomele prezente
- homeopatia tratează cauzele bolii şi predispoziţia de a face anumite boli
- un tratament homeopatic pe termen lung are ca scop nu numai dispariţia simptomelor ci si ridicarea nivelului de sanatate a individului-in plan mental , emotional si fizic.
- homeopatul intelege problemele dvs de sanatate intr-un context mult mai complex si profund decit par ele sa fie;el incearca sa gaseasca legaturile cauzale dintre simptomele dvs si unele circumstante din mediul de viata sau influentele ereditare.
Deoarece tratamentul homeopatic este mai profund, el necesita un timp mai indelungat pentru atingerea scopurilor sale
Tratamentul homeopatic este individualizat şi abordează fiecare individ în funcţie de situaţia lui particulară
ASTFEL, CA PACIENT ESTE RECOMANDABIL:
- să acordaţi timp suficient tratamentului homeopatic (cel puţin 3 - 4 consultaţii - o consultaţie pe lună)
- să stabiliţi o relaţie de încredere cu homeopatul dumneavoastră şi să discutaţi cu el orice problemă
Ce boli se pot trata homeopatic?
În principiu se poate trata orice boală, dar ameliorarea sau vindecarea depinde de fiecare caz în parte.
În general se obţin rezultate foarte bune într-o multitudine de boli:
la copii - răceli repetate, enurezis, alergii, astm bronşic, bronşite, dureri de cap, constipaţie, diaree, parazitoze intestinale, traumatisme, convulsii, febră, tulburări de comportament
la adulţi - dureri de cap, răceli, bronşite , pneumonii, colecistopatii, ulcer gastroduodenal, hepatite, afecţiuni ale intestinului, dereglari menstruale, sterilitate, afecţiuni ginecologice, afecţiuni ale gravidelor, în timpul travaliului şi la naştere, boli de piele, infecţii urinare, afecţiuni endocrine, afecţiuni reumatismale.
Index articole
| |
|
